Spectacol de propagandă al trupei WRP
Text: Botos Bálint şi trupa
Regizor: Botos Bálint
Dramaturgi: Bertóti Johanna şi Csuszner Ferencz
Coregrafie: Sinkó Ferenc
Asistent de producţie, muzică, sunet: Sipos Krisztina
Lumini, muzică: Imecs Tamás
Actori: Csepei Zsolt, Imecs-Magdó Levente, Molnár Bence, Sebők Maya, Simó Emese, Udvari Tímea, Vetési Nándor
Data și locul premierei: 24 octombrie 2013, Sala de așteptare, strada Brassai, nr. 5, Cluj-Napoca
Durata spctacolului: 1 oră 40 minute
Advertego este spectacolul propagandă al trupei Waitingroom Project. Altfel spus: este un serviciu teatral.
Ce vă promitem vouă, spectatorilor noştri?
Vă promitem că spectacolul se va ţine la adresa anunţată.
Vă promitem că poarta şi uşa vor fi deschise.
Vă promitem că actorii vor fi prezenţi la spectacol.
Vă promitem că vom asigura scaune pe întreaga durată a spectacolului.
Vă promitem că în sală nu va fi insuportabil de cald.
Vă promitem că în sală nu va fi insuportabil de frig.
Vă promitem că după spectacol vă vom da drumul acasă.
Şi vă promitem că de-a lungul spectacolului vă vom face şi alte promisiuni.
Sună promiţător, nu-i aşa? Nu ezitaţi, deci, să rezervaţi bilete la următoarele reprezentaţii Advertego, la adresa electronică wrp_tickets@yahoo.com.
Premii:
„Premiul pentru versatilitatea convenției teatrale” – Festivalul Național de Teatru Independent – București
Participare la festival:
22 ianuarie 2016: Festivalul Vendégváró, Teatrul Bethlen Téri – Budapesta
16 noiembrie 2014: Temps D’Images, Platforma Independentă de Artele Spectacolului
9 noiembrie 2014: Festivalul Național de Teatru Independent – București
5 octombrie 2014: Linia de producție, Cluj-Napoca
21 iulie 2014: THEALTER – Szeged
Fotografii: Bíró Márton: 1-4, 7-9; Imecs Zoltán: 5-6, 10-12.
Antal Kaludia: Nu sunt nimeni!
szinhaz.net, 15 mai 2016
”Dramaturgia spectacolului reflectă perfect labirintul încurcat așa cum privesc actorii lumea, și într-adevăr, ieșirea apare dacă încep să urmeze parola advert ego!: în consecință, diva încearcă să se ”vândă” unui spectator, adică să-l facă pe Zoltan s-o iubească, în timp ce actrița ”profundă” dorește să obțină respectul spectatorilor și a colegilor printr-un – pentru spectatori ridicol – ”sensibil” joc.”
Turbuly Lilla: Despre dependență independent
kutszelistilus.hu, ianuarie 2016
”Titlul neobișnuit este compilarea cuvintelor de publicitate/propagandă și ego. Se poate spune că este o publicitate teatrală de sine, însă într-un sens ironic. Desființarea iluziilor teatrale: ce rămâne din el, dacă nu există poveste, dacă nu există bani pentru a trăi, pentru a juca, dacă decorul, instrumentele trebuie aduse din spectacole anterioare, dacă din spatele identității scenice reiese propria sine al actorului, din spatele viații teatrale, viața lui proprie. Cum se poate naște teatru din acestea și ce rol are spectatorul în toate acestea? Este un joc ciudat, un joc continuu de balansoar, un șir continuu de intrare și ieșire din personaj, în personaj, în timp ce nici viața prezentată pe scenă nu este aceeași cu viața privată al actorului.”
Rusz Péter: Cine a spus că teatrul nu e rock’n’roll?
Campus, Szabadság, 10 octombrie 2014
„În viață sunt două lucruri importante: să iubești și să te duci la spectacolul Advertego al trupei WaitingRoom Project. Primul îl știm de la cel mai mare scriitor contemporan brazilian, care e de părere că nu e nevoie de niciun motiv: omul iubește pentru că iubește. Pe cel din urmă îl recomand eu, și motivul deocamdată ar suna astfel: Acesta A Fost Cel Mai Bun Spectacol Văzut De Mine În Viața Mea. I-aș da UNITER-ul de două ori. Iar de acum încolo vă voi spune de unde vine acest entuziasm nemăsurat.”
Szabó Réka: Viață murdară, s-o luăm de la-nceput!
EX-STASIS, nr. 2., 2014.
„Au renunțat la metodele teatrale analitice bine învățate la facultate și și-au asumat cu multă autoironie ca de acum încolo să vorbească despre greșelile, frustrările lor (și ale noastre), despre imposibilitatea de a trăi în mediul lor (și al nostru) în felul în care văd ei aceste lucruri cu adevărat: în stil grotesc, amestecând ficțiunea cu realitatea, făcându-i pe spectatori să voteze și să vorbească în timpul spectacolului. Propria lor paralizie au împachetat-o într-o bombă de energie, făcând cam pe toate după același calapod, dar bomba după aceea a explodat cu un elan cu atât mai mare. Este frumos acest joc al libertății, „zorii comuni” din fața noastră. Încețoșați, dar comuni.
Káldy Sára: Cacealmea uriașă
Tiszatáj online, 25 iulie 2014
„(…) trupa face promisiuni, ca de exemplu: spectacolul se va ține la adresa anunțată, poarta și ușa vor fi deschise, actorii vor fi prezenți la spectacol etc. Din toate acestea putem presimți că speactacolul își propune (printre altele) regândirea posibilităților în teatru, în jocul actoricesc, și comunicarea cu publicul va fi o unealtă pentru acestea. Și într-adevăr, elementele setului de replici adresate publicului se evidențiază puternic încă la începutul spectacolului, în debut, și apoi sunt prezente pe toată durata lui.”
Szabó Réka: Sunt aici multe de văzut!
THEALTER blog jr., 22 iulie 2014
„Acest grup de tineri își caută intensiv vocea, atitudinea potrivită și acest joc ironic al libertății le stă foarte bine.”
nyemcsok éva eső: advertego pentru a doua oară
THEALTER blog, 2014. július 23.
„A fost înviorător să văd acest spectacol, nici aplauzele furtunoase n-au fost întâmplătoare. Am mai scris, dar de dragul accentuării repet: sper din tot sufletul că voi revedea această trupă.”
Hegyi Réka: Spectacol fermentat la 18 grade Celsius
Játéktér, 2014 tavaszi lapszám
„(…) în spectacolul Advertego al trupei Waitingroom Project este vorba exact despre faptul că nu trebuie să ne cufundăm în autocompătimire. Premisele sunt: o sală abia dotată, care însă se poate încălzi măcar la 18 grade și o trupă, adică actorii. Să pornim deci de la acestea – a decis Botos Bálint, cel care s-a alăturat nucleului permanent al trupei pentru acest spectacol. Nu e secret, multe replici fac trimitere la împrejurările pregătirii spectacolului. Toți actorii mărturisesc câte ceva despre ei înșiși, episoade personale sau care par a fi personale, vorbesc despre rolul jucat de ei, despre cauzele pentru care și l-au ales. Între timp pun în discuție problematici actoricești sau întrebări simple existențiale. Cu mult umor și cu multă ironie.”
Varga Melinda: În rolul principal – improvizația
Irodalmi jelen, 23 ianuarie 2014
Simó Emese, fata în rochie roșie, care își etalează frumusețea și senzualitatea, vorbește despre sine ca despre un obiect sexual și, deși se vede că îi place situația, este totuși nefericită. Celălalt personaj feminin, Maya Sebők suferă, pentru că nu-i este acordată destulă atenție, natura ei ultrasensibilă și comportamentul isteric devin respingătoare pentru spectatori. Vetési Nándor interpretează un bărbat care nu are succes, supraponderal. (Una dintre cele mai reușite scene este cea în care angajații băncii pretind că ar vrea să rezolve problema clientului rămas fără loc de muncă, care nu mai poate să-și plătească creditul, dar ne dăm seama repede că totul e doar o mască.) Csepei Zsolt, actorul neînțeles, care întotdeauna strică scenele, este cel mai haios, râdem cel mai mult pe seama lui, poantele lui de situație dinamizează spectacolul. Caracterul prim-amorezului Molnár Bence este cel mai emoționant, deși cantitatea impunătoare a sângelui artificial – când fata care până la urmă nu-l vrea, Sipos Krisztina, îl snopește – este exagerată și respingătoare. Este reușit și jocul actoricesc al lui Imecs-Magdó Levente, care leagă caracterele scenice și fragmentele poveștii.”
Kolozsvári Alida: Dialoguri despre viața ta: nu ești doar spectator
Szabadság, 18 decembrie 2013
„Naturaleţea şi tinereţea sunt atributele cele mai potrivite pentru a descrie acest teatru alternativ. Advertego (regizor: Botos Bálint) nu analizează teme existenţiale, chestiuni spirituale, nu are personaje exepţionale surprinse în situaţii excepţionale şi nu înşiruie stereotipii. Cu toate acestea nu devine superficial, deoarece crează situaţii dramatice, caractaristice unui tânăr obişnuit, vorbeşte despre probleme frecvente, întâlnite tot timpul de ei, dar pentru care nu există o soluție bună sau unică.”
Ivácson András Áron: Așteptări împlinite
Paraván Portál, 11 decembrie 2013
„Astfel în final îmi scot pălăria în faţa regizorului Botos Bálint şi în faţa întregii trupe Waitingroom Project, pentru că au avut, aici la noi, o atitudine de două ori particulară faţă de un spectacol: pe de o parte pentru că spectacolul este conceptual până la exces, pentru unii probabil prea conceptual, pe de altă parte este în aşa măsură autoreflexiv până la supraidentificare, încât în lumea teatrală de aici, dar şi în cea globală, se poate aduce în relaţie doar cu grupurile teatrale ale NSK, ceea ce nu este o companie deloc rea. Spor la toate proiectele, şi le urez să lucreze cu tot atâta energie şi în cele ce urmează.”
